Uneori ma entuziasmez. Si ma apuca o fericire imensa ca traiesc intr-o asemenea lume, intr-o asemenea diversitate. Si ma bucur ca-s femeie, ca voi purta candva un copil in pantec. Si ma bucura tot. Si imi vine a dansa pe strada pentru a sparge monotonia. Si imi vine a ma cocota pe un gard si sa strig oamenilor sa se iubeasca, sa sparga barierele, sa isi deschida inima aia, ca ea nu e pusa degeaba sa bata in acel piept.

Si le-as mai spune sa nu confunde cuvintele cu omul ce le spune. Ca uneori nu ele sunt totul, ca limbajul e un construct, asa cum e o coliba de paie. Ca nu trebuie sa te bazezi pe el. Ca exista dincolo de el mai mult. Mult mai mult. Le-as mai supune sa nu creada ca-s oameni buni daca se agata de un gat si iubesc o inima. Iubirea aceea din relatii limiteaza si iti pune gratii. Iubirea care elibereaza e dragostea sincera fata de toti oamenii, chiar si fata de cersetorii murdari de la coltul blocului, chiar si fata de cei ce comit crime odioase. Dragostea aceea teribila care sparge toate regulile sociale si societale care ne ingradeste. Si uneori chiar cred ca oamenii sunt buni, sunt fiinte libere doar ca contractele si viata de zi de zi ii leaga de reguli, de expresii precum “asa trebuie”.

azi insa sunt neasemuit de trista. neasemuit de inchisa. si azi am realizat ca iubirea ca “noi” e cea mai frumoasa colivie, aur batut cu nestemate. dar ca tot colivie ramane. doar ca eu tot cu ochii spre cer si iarba voi fi, tot cu gandul de a avea libertatea singuratatii. azi mi-am dat seama ca atunci cand iubesti nu-ti mai apartii, ca nu mai poti plange, face crize, nu mai poti visa, nu mai poti pleca, nu mai poti fi singura. pentru ca poti rani. si teama de a nu rani te limiteaza, pune plumb la picioare. si totusi eu niciodata n-as putea parasi colivia asta. si nu stiu ce sa mai fac cu mine, nu stiu cum sa ma mai repar. dar o voi face. gasesc eu leac pentru mine intr-o zi. Pana atunci visez ca pot canta si ca pot schimba lumea prin cantecul meu inchipuit.

Cat timp Cohen va canta I’m Your Man, cat timp piesa asta va fi dedicata de un barbat unei femei, tu vei fi iubitul meu permanent. Pentru ca mi te-ai dat cu mult inainte sa pleci, cu mult inainte sa uiti de iubirea mea. Cohen e pecetea. Un inceput si un sfarsit…

…

…te iubesc atata, incat nu ma sfiesc sa mi te tot amintesc si acum.

E ea.

Uneori mica. Cu buze rozii. Un fel de pui de gaina mititel, galben, pufos si ciupitor. Un pui cu personalitate de Xena printesa razboinica. Si iubesc s-o iubesc. Si daca beibi nu era perfect ma duceam la ea sa plang. Sa plang pe o aripioara galbena si sa bem vin rosu. Si sa stam o noapte intreaga cu ochii in tavan, sa nu ne spunem nimica, dar sa pornim in dimineata cu sentimentul ca am trait cea mai faina noapte a vietii noastre.

E ea.