Nichita
Martie 31st, 2009Numai prezentul mi-a aratat ca iubirea este si mi-a infierat-o in jurul buricului.
Cand eram tinerea radeai de mine ca n-am gusturi bune; asta pentru ca ti-am atras atentia intr-un bar asupra lui Eros Ramazzoti. Ai ras copios, tragand cu nesat din tigarile acelea LM rosu. Si miroseai a tutun si pareai gigant cu privirea in flacari. Vorbeai cu evlavie de Nichita si ma intrebai soptit “cine-s mai frumosi? oamenii? ploaia?”, iar eu in gand spuneam “noi”. Iar eu tremuram si nu stiam ce mi se intampla. Nu stiam daca e de la Nichita sau de la tutunul ce-l fumai. Sau de la tine. Priveam in sus. Tu imi cereai sa ma uit in ochii tai. Ma incruntam, ca tremuram prea tare si toti fluturii aceia albastri riscau sa imi iasa prin ochi, gura, urechi. Si atunci am decis sa tac si sa iti analizez palma; si linia vietii. Si m-am chicotit spunand ca palmele noastre se aseamana. M-am inseninat. Tu te-ai mirat. Insa Nichita a plutit deasupra noastra intreaga noapte. Ca o naluca. Ca un camp cu flori.
Martie 31st, 2009 at 18:51
Reverie… doamne, frumos scrii
Aprilie 21st, 2009 at 16:18
Minunat. Talentato.
Ti-am raspuns si la mine.