zi cu soare si sapte dimineti
Noiembrie 22nd, 2008Uneori sunt utilitarista, rationala, si cer daca dau si dau pentru a putea cere. Uneori ma izbeste o lumina rosie peste tampla si ma trasneste vocea lui Jim Morrison si tot ce imi doresc e sa ne facem calatori, sa salvam de la foamete copiii din Africa, sa stam de vorba cu oameni pe care nu ii stim, sa ascultam lumea din jurul nostru. Sa fim socratici, sa stam la fantana la Universitate si sa privim, sa ciulim urechile, sa nu ne ingrozim ca trece timpul si pierdem metroul. Sa fim intelepti. Sa fim stoici. Sa nu ne plangem. Sa ne bucuram de orice nenorocire, pentru ca e a noastra si nu a altuia. Sa fim fericiti ca noi putem duce lacrimile si ca ele nu au fost date celor dragi. Sa traim frumos. Sa fim umani, ce naiba o mai fi insemnand si asta. Sa facem toate lucrurile acelea despre care am tot auzit si am tot citit si spuneam in sinea noastra “ce misto!”. Sa ne invartim psihedelic si sa radem, sa radem mult. Sa experimentam. Sa ne amuzam cand vin facturi si vedem chitante. Sa rupem cordonul ombilical ce ne leaga de ce fac “ceilalti” si de presiunea ce o pun asupra noastra. Sa fim noi, noi cu dorintele si placerile noastre. Sa nu mai scriem sau sa citim niciodata postari ca acestea. Sa stim ce suntem si niciodata sa nu ne uitam. Sa nu ne mai aruncam la gunoi, sa punem aspirina peste esenta noastra. Sa nu ne mai trezim intr-o dimineata ca ne-am alterat…

