…trebuia sa ma pot purta prin lume. trebuia sa am voce frumoasa, sa primesc aplauze. trebuia sa am tenul alb ca al gheiselor si buzele rosii ca sangele picurat din degetul mamei Albei-ca-Zapada…

…nu e normal ca eu sa deschid tie usi, iar eu sa raman prizoniera. nu e natural ca eu sa-ti vad doar spatele atunci cand ma parasesti. niciodata un iubit nu si-a parasit iubita cu fata…

…povestea lacrimilor ce au curs e nula. nimeni nu ti-a vazut fata. nimeni nu vrea sa-ti vada fata. nu interesezi pe nimeni…

…mi-as pune un bec rosu in locul nasului. sa colorez lumea. sau sa o vad eu colorata. mie nimeni nu mi-a colorat nimic, iar eu colorez tot, pana si inima ta. nimeni nu mi-a colorat nimic. niciodata…

…trebuia sa am picioare de lemn. trebuia sa am buze de cauciuc. trebuia sa fiu picatura de apa ce se scurge pe teava la chiuveta din baie. tu nu trebuia sa vii. tu trebuia sa ramai inafara scenariului. acum, ca esti, priveste-mi performanta pe scena si in mijlocul aplauzelor, trage cortina. inchide-ma in catifea rosie. moale, calda, catifeaua e mine sub tine…

…mi-as lipi o pana de gene. nimeni nu va crede ca eu as reusi sa zbor asa. nici macar tu. zborul e pana. o pana lipita de un munte face muntele sa zboare. ma mir ca nimeni nu stie asta pana acum…

…povestea picioarelor mele. asa mi-as incepe biografia. pielea mamei, doar ea stie urma pasilor mei. picioarele mele au drept wall street pantecul mamei pe care il loveam. mama spunea atunci razand ca am sa ma nasc o gimnasta. eu nu stiam atunci de durere. nici macar intepatura unui tantar nu o cunosteam…

…si nu e normal ca tu sa fii acolo. nu e natural ca eu sa imi plantez singura flori pe mormant. si niciodata nu ti-a placut zmeura. niciodata nu te-as fi putut cumpara cu o cafea. eu sunt ieftina. as vrea sa-mi cumperi o papadie…

…trebuia sa ma pot cara mai usor prin lume. si afla si tu o data ca nu se poate trai cu atata cruzime. scaunul meu e de lemn, intra aschii in oase. la varsta ta ar fi trebuit sa stii ca nu numai primavara e timpul de iubit. asteptarea mi-a ranit picioarele si fruntea mea picura sange de caramida…

ps: e un post preluat de pe pagina proprie de 360.

…aici.

Printesa are acum doua planete pe care sa locuiasca. Si inainte de a se pune sa deretice si sa puna in ordine toate ideile si toate gandurile cu care Printesa a ajuns aici, ea doreste sa va povesteasca voua cum e cu conceptul acesta de “printesa”.

Printesele sunt femeile.
Sunt acele femei care nu au renuntat la vise, care nu au uitat povestile. Sunt femeile care, atunci and vor deveni mamici vor petrece noptile citind povesti la capul copiilor, nu atat pentru a-i face pe cei mici sa adoarma, cat pentru propria lor bucurie. Sunt femeile moderne, care intre cafele si dead-lineuri au timp sa se gandeasca la Fat-Frumos.
Printesele sunt creative si vesele, sunt cersetoare si darnice, sunt rele, grase, frumoase, slabe, blonde, pisicoase, feministe, innebunite dupa capsuni cu frisca, copilaroase, brunete, atrase de rosu aprins si sumbre, sobre, imbracate chic ca la Chanel, aparatoare a drepturilor animalelor, fane Metallica, fumatoare, inalte, ghotice, muzele lui Cohen, psihedelice, etern indragostite de Morrison…
Conceptul acesta de printesa nu se vrea a avea legatura cu cartea lui Philippe Lechermeier, insa recunosc merg mana in mana simbiotic. Printesa voi vi eu, cu nazurile mele, cu demonii mei, cu placerile mele, cu muzica mea, cu regizorii mei. Nu voi incerca sa ating adevarurile eterne din simplul motiv ca le neg si la urasc. Deci, printesa de mine crede in schimbare si se plictiseste repede…

Printesa va incerca totusi sa nu va plictiseasca cu schimbarile si toanele ei aici, pe aceasta pagina!

Ne vedem in capitolul urmator!